Cei mai dintâi menționați locuitori ai țărmurilor mării Negre, anume Cimerienii și Sciții (popoare indo-europene), o denumeau « Axaina », adică "albastru închis". În vremea colonizării grecești marea se numea « Pontos Euxeinos », adică "marea primitoare", poate prin preluare fonetică a denumirii « Axaina ». Romanii au transcris denumirea sub forma « Pontus Euxinus », folosind însă și « Mare Scythicum », iar ulterior, în vremea împărăției Bizantine, în Evul Mediu, apar denumirile de « Μεγάλη Θάλασσα » ("Megali thalassa" preluată în românește ca « Marea cea mare » din documentele lui Mircea cel Bătrân și în italiana genovezilor ca « Mare maggiore ») și de « Kαικίας Θάλασσα » ("Chechias thalassa", anume "marea crivățului", preluată în bulgărește ca « море Сесил » : "marea oarbă" sau "închisă"), denumiri prezente în hărțile venețiene precum și în cronicile lui Wavrin și lui Villehardouin.
Calificativul Neagră, apare în secolul XV e.n. odată cu extinderea Imperiului turcesc, și există trei ipoteze explicative, toate trei discutate :
- Cea mai populară, dar neconfirmată de nicio sursă, afirmă că ar fi culoarea mării la vreme rea (de fapt, sub nori, toate mările sunt întunecate) ;
- Teoria cea mai des citată în sursele anglo-saxone este că Neagră ar fi o traducere a cuvântului scitic axaïna ;
- O altă ipoteză este că denumirea i-ar fi fost dată de Turcii Selgiuci (Selçuk Türklar) instalați în Anatolia din secolul XI, apoi generalizată de Otomani (Osmanlı Türklar) de jur împrejurul mării, și însfârșit tradusă în rusește, românește, bulgărește pe măsură ce aceste popoare au acces din nou la țărmurile Mării cea Mare. Această ipoteză este dezbătută inclusiv în rândurile turcologilor, dat fiind ca desemnarea tradițională a punctelor cardinale prin culori, la Turci, nu totdeauna folosește Kara (adică « întunecat ») pentru Miazănoapte și Ak (adică « luminos ») pentru Miazăzi, cum este cazul aici (Karadeniz fiind Marea Neagră, la nord de Turcia, iarAkdeniz fiind Marea Mediterană la sud de Turcia) : de obicei, se folosesc alte culori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu