Specii de delfini din Marea Neagra.

Singurele trei specii de delfin care pătrund în Marea Neagră sunt Phocoena phocoena (marsuinul, focena sau porcul de mare), Tursiops truncatus (afalinul sau delfinul mare sau delfinul cu bot gros) și Delphinus delphis (delfinul comun).

Până la ora actuală, au fost monitorizate în apele românești aproximativ 2300 de exemplare de delfini din toate cele trei specii existente în Marea Neagră. Astfel, au fost observate în decursul expedițiilor știintifice 500-700 exemplare de afalin (Turpsiops truncatus ponticus), 700-1000 exemplare de marsuin (Phocoena phocoena relicta) și 400-600 exemplare delfin comun (Delphinus delphis ponticus).^[14]

Anual, în jur de o sută de delfini eșuează pe litoralul românesc, majoritatea acestora deoarece sunt prinși în năvoadele braconierilor .

Delphinus delphis[modificare | modificare sursă]

Delphinus delphis are spatele sur-negricios cu reflexe verzui, laturi cenușii, abdomen albicios. Botul este potrivit de alungit, mandibula depșește maxila, iar fruntea este puțin turtită în partea anterioară. Se hrănește cu crustacei și cefalopode. Urmărește cârdurile de sardele, hamsii și pești zburători. Are o lungime cuprinsă între 1,5-1,8 m și o greutate de până la 55 kg (în cazuri excepționale poate ajunge la 100 kg). Durata maximă de viață a indivizilor acestei specii este de 22 de ani (masculi) și 20 de ani (femele). Trăiește de-a lungul coastei, la adâncime mică.

Tursiops truncatus[modificare | modificare sursă]

Delfinul cu bot gros (Tursiops truncatus) are botul evident turtit, iar fălcile de aproximativ aceeași lungime. Spatele și laturile corpului sunt negre, abdomenul având și o zonă mai deschisă, cenușiu alburie sau albă. Deasupra ochilor are o pată rotundă, cenușie. Are o lungime cuprinsă între 1,9 m și 2,5 m. Greutatea exemplarelor mature nu depășește 150–200 kg (în cazuri excepționale, delfinul cântărește 400 kg). Are o viteză de deplasare de 28–33 km/oră și poate coborî la adâncimi de până la 90–100 m .

Introducere :D

Cuprinsul blogului.

5 lucruri importante despre Marea Neagra.

Marea Neagra este una dintre apele importante ale lumii şi printre cele mai populare mări interioare, în special datorită denumirii sale care denotă inospitalitate, denumire atribuită de către marinarii greci din vechime pentru dificultatea ridicată cu care se puatea navigaprin apele sale.

Totuşi, cu trecerea timpului, faima ei de cea mai impracticabilă mare interioară din lume s-a diminuat, rămânându-i, însă, denumirea care a consacrat-o. Şi cu toate acestea, Nautica Magazine a găsit câteva detalii despre cel mai paşnic vecin al României, chestiuni pe care, probabil, că le ştiaţi sau nu.

1. Înconjurată de cinci ţări: geografie şi localizare

Poate că unul dintre cele mai interesante lucruri legate de Marea Neagră este harta sa, poziţionarea sa geografică. Cu toţii învăţăm în clasele mici, la lecţia de geografie, că marea noastră se întinde pe 423.488 km pătraţi, între sud-estul Europei şi Asia, şi este legată de Mediterană prin strâmtorile „surori“ Bosfor şi Dardanele şi Marea Marmara. Marea noastră îşi împarte prieteneşte ţărmurile cu alte cinci ţări: Bulgaria, Turcia, Ucraina, Rusia şi Georgia – fiind, astfel, cea mai bună punte de legătură comercială dintre aceste ţări, aşa cum s-a şi dovedit în istorie.

2. Marea Neargă: locul de acostare a Arcei lui Noe

O descoperire arheologică recentă susţine că Marea Neargă ar fi ultima apă pe care ar fi traversat-o biblica Arcă a lui Noe înainte să naufragieze pe Muntele Ararat, pe coasta turcească a Mării Negre. Deşi încă nu există suficiente dovezi ştiinţifice care să ateste acest fapt, numeroşi temerari explorează sit-ul unde se presupune că se află antica ambarcaţie, din pură curiozitate sau doar de dragul de a vizita locuri populare din Turcia.

3. Marea Neagră, salbă de insule exotice

Marea noastră este patria mai zece insuliţe dispuse pretutindeni de-a lungul ţărmurilor sale. Insulele cele mai populare sunt în special cele aflate pe în apropierea coastei turceşti şi cuprind marii specii de floră şi faună, unice în lume şi de o varietate uimitoare. Cele zece insule sunt unice în forme, culori şi bogăţii şi sunt împărţite geografic între trei din cele şase ţări cu ieşire la Marea Neagră. Una dintre aceste insule se află şi în apele româneşti ale Mării Negre: mult disputata Insulă a Şerpilor.

4. Legende sinistre: morţii plutesc în adâncurile Mării Întunecate

Un alt aspect sumbru care se învârte în jurul denumirii de „cea Întunecată“, este acela că trupurile marinarilor care şi-au pierdut viaţa în naufragiile de pe Marea Neagră încă mai pot fi găsite plutind în derivă pe fundul întunecat şi vast al mării. Poveştile marinăreşti spun că rămăşiţe de corăbii şi trupuri de oameni, care s-au scufundat acum câteva sute de ani, altminteri materiale biodegradabile, încă mai pot fi găsite în adâncurile Mării Negre, în stare aproape intactă.

Oricât de fantasmagoric ar putea suna aceste detalii, explicaţia ştiinţifică este una simplă: din cauza apei anoxice, săracă în oxigen, regăsită foarte pregnant înspre adâncurile mării, procesul de descompunere a rămăşiţelor umane şi materiale care zac pe fundul mării este incredibil de mult incetinit, conservând în timp astfel orice obiect care are nenorocul să-i cadă pradă.

5. Nivelul mării rămâne mereu acelaşi

Un al fapt foarte interesant este acela că nivelul Mării Negre este întotdeauna acelaşi. Datorită lipsei fluxului şi refluxlui, nu poate exista o fluctuaţie a mării, ceea ce face din Marea Neagră o întindere de apă calmă, senină şi limpede la suprafaţă. De aici şi culoarea ei deosebit de albastră, în contrast cu denumirea actuală.

Acestea nu sunt decât o parte din aspectele necunoscute legate de Marea Neagră şi care încă aşteaptă să fie descoperite. Însă, pentru a afla mai multe despre marea noastră, vă recomandăm să o descoperiţi chiar dumneavoastră, eventual într-un trip de-a lungul întregii , coaste sau pe internet . Vă asigurăm că nu veţi regreta. Acceptati provocarea?

Proiectul care transforma Marea Neagra: recife artificiale, plaje mai late si apa mai azurie.

Ecosistemul Marii Negre isi revine treptat, ajutat de recifele artificiale montate in zonele cele mai poluate, dar si de digurile noi, construite de autoritati.

Iar efectele se vad deja: apa este tot mai azurie (1) si mult mai limpede, iar fauna si flora se transforma. Chiar si asa, nu va asteptati insa ca vara viitoare sa comandati caracatita si calamar din Marea Neagra. Aceste vietati nu se pot adapta la noi.

Imaginile subacvatice dezvaluie cele 8 recife (2) , montate la 11 metri adancime in zona cazinoului din Constanta. Toate sunt acoperite de vegetatie, semn ca lucreaza ca un filtru natural. Proiectul realizat impreuna cu bulgarii a fost posibil datorita fondurilor europene

.Cecilia Patrahau, reprezentant Mare Nostrum: "S-au asezat colonii intregi de crustacee, sunt alge, cel mai spectaculos a fost calutul de mare si se stie foarte bine ca un calut de mare nu sta acolo unde nu este hrana, deci e clar ca recifele noastre incep deja sa-si faca treaba."

Toate aceasta fauna duce la o limpezire a apei. De exemplu, o scoica neagra ajunsa la maturitate filtreaza singura 50 de litri.
 
Din pacate, Marea Neagra nu are ecosistemul potrivit pentru caracatite si calamari. Salinitatea apei este scazuta. In plus, aceste vietuitoare atat de apreciate se hranesc cu moluste si pesti mici care traiesc la adancime. In cazul marii noastre, solul este sulfuros si namolos. 
 
Adrian Balba, biolog: “Dintre rechini, doar un unul singur - cainele de mare - a putut sa adapteze conditiilor noastre, delfinii s-au adaptat pentru ca nu sunt influentati de chimismul apei. Nu s-au adaptat in general nevertebratele.”
 
Chiar si asa, ecosistemul Marii Negre isi va reveni si cu ajutorul digurilor care urmeaza sa apara pe tot litoralul. Digurile care se construiesc in larg, deasupra si sub apa, vor tine curentii si valurile. Drept urmare vom avea zone de imbaiere mult mai linistite.

Incepand cu vara viitoare, turistii vor avea o noua zona de explorat. Vorbim de plajele Constantei, dar si a Mangaliei , (care se anunta anul viitor a fi cele mai curate) , frecventate acum doar de localnici si care sunt foarte inguste, sunt zona de 10-20 metri latime. Dupa innisiparile din toamna insa  plajele se vor mai lati cu 100 de metri, de aici de la tarm pana in larg"
 
Iar ca adancime, Mamaia este cea mai sigura.  De la tarm pana la 150 de metri in larg adancimea maxima variaza intre 1,5 si 2 metri. 

Odata ce ajungem la Eforie si mai apoi spre Vama Veche, plajele isi schimba caracteristicile. 

Marieta Iorga, purtator de cuvand Apele Romane Dobrogea Litoral: "De la mal daca intram 15 metri in larg avem o adancime de 2 metri in statiunea Eforie Nord, acolo avem o panta submersa mare”.

Plajele vor fi latite (3) si in aceasta zona, dar lucrarile vor incepe cel mai devreme intr-un an de zile.

1) Azuriu - albastru deschis , bleu

2) Recife - Formatie de stanci submarine , cladite de orgasme ( corali , alge, etc)

3) Latite - Mai plate sau mai late.

Orasul antic de sub Marea Neagra.

CERCETATORII ZIC CA AR FI CHIAR ATLANTIDA .

Dacă prin alte părţi oamenii au ştiut să profite de trecutul lor, au scos de sub ape insule întregi cu tot cu temple sau au inventat un trecut care nu a existat vreodată, mizând pe turism, la noi nu se găsesc bani nici măcar pentru câteva bărci şi o pereche de ochelari subacvatici, lucruri care ar putea atrage iubitorii de vestigii. În urmă cu doi ani, o echipă de scafandri a găsit cetatea antică a Callatisului, scufundată în apele Mării Negre.

O teorie susţine că Atlantida ar fi fost localizată în Ma­rea Neagră şi că Insula Şerpilor ar fi o mică bucată rămasă din vechiul continent dispărut. Cu ajutorul vi­zualizării topografiei subac­va­­tice, Google Ocean a ajutat un inginer britanic să cer­ce­te­ze stratul aflat imediat sub fundul Mării Negre, des­co­perind o reţea de străzi per­­fect conturate, care nu pu­teau fi făcute decât de mâna omului. Specialiştii brita­nici afirmă că dovezi mai im­portante ar putea fi des­coperite în apropierea coas­telor României. Și o echipă de scafandri ucraineni a explorat ruinele oraşului antic Akra, scufundat în apele Mării Negre, în zona de coastă a Crimeei.

Arheologii spun că situl scufundat în mare, lângă Mangalia, a fost întemeiat de grecii dorieni în secolul al VI-lea înainte de Hristos. Cercetările din ultimii 50 de ani au evidențiat că fortăreața are dimensiuni impresionante – aproape două mile în largul mării și tot două mile de-a lungul țărmului actual.

Relătari despre orașul scufundat în Marea Neagră există încă din secolul XV, când un navigator burgund a văzut “zidurile care ieșeau din mare” în dreptul portului Panguala (Mangalia). 

Strada antică

Pe faleza Mangaliei, în dreptul stației meteorologice încep zidurile cetății antice Callatis. E partea doriană a construcției, cea mai veche. “Cum intri în mare, la câțiva metri distanță, dai de ruine”, a spus arheologul Liliana Vioiu, de la muzeul local. În actualul port al Mangaliei se află, tot scufundate, alte ziduri ale cetății, ceva mai “moderne”, din perioada romanilor.
La extinderea unui hotel, cu vreo zece ani în urma, s-au facut săpături în urma cărora au fost descoperite vestigii de o valoare inestimabilă. Cladirea cea nouă păstreaza astfel în pântecele sale o fărâmă de istorie. Pe marginea căii de acces se întinde sistemul de canalizare. Toate au fost făcute de romani. “Daca cercetările ar continua, s-ar vedea că strada aceasta se întinde spre vechea cetate, care acum e sub apă”, a explicat arheologul Liliana Vioiu.

“Colții” uriasi ai Mangaliei

Există descrieri din diverse epoci ale zidurilor scufundate în mare. Călătorul burgund Walerand de Wawrin notează, în 1445, că ajungând sî portul “Panguala” – una dintre diversele denumiri de peste timp ale Mangaliei – a văzut ziduri de mari dimensiuni care ies din mare, în largul portului cel nou de la vremea aceea. Din aceeași sursăse șie cămulte corăii s-au scufundat dupăce s-au lovit de acei “colț” uriaș. Peisajul lugubru l-a impresionat, î 1652, si pe negustorul turc Evlia Celebi, referindu-se la orașl “Mankalia”, iar un fracez – Xavier Hommaire de Hell – vorbeșe î 1928 despre “ziduri vechi ieșnd din râpa argiloasă unde e așezat orașul, ceea ce arăta că marea a invadat toată aceasta parte a litoralului”. O hartă a Mangaliei, din 1924, prezintă zidul de nord al cetății antice, o construcție care se prelungește în largul Mării Negre. Harta este rodul studiilor începute în 1901 de Pamfil Polonic.

Scafandrii militari au studiat Callatisul

Cercetări de anvergură asupra cetății Callatis au fost demarate abia în 1962, fiind desfășurate, timp de zece ani, de căpitanul-comandor Constantin Scarlat, o figură emblematică pentru Marina Militară. El a înființat prima unitate de scafandri din Armata Română. Datorita lui există azi o hartă detaliată a cetății scufundate. Cu toate astea, Constantin Scarlat arată, intr-un articol publicat în 1973, că până la momentul respectiv fuseseră descoperite cel mult 20% din totalul vestigiilor submarine din dreptul Mangaliei. Investigațiile au fost reluate abia în 1994, de data asta sub auspiciile Muzeului de Arheologie din Mangalia, care a colaborat, până în 1998, cu cercetatorii italieni de la “Cooperativa Metambuco” din Padova. După ei au venit, în 2007, specialiștii de la “Octopus Archeological Research Association” din Budapesta și de la Centrul de Scafandri “Carpatica” din București.

“Oriunde s-ar întâmpla aşa ceva, toată lumea ar sări să valorifice acest potenţial, s-ar relansa turismul. La noi nu s-a întâmplat nimic. În Grecia siturile subacvatice sunt acoperite cu grilaje metalice pentru a nu se putea lua nimic de acolo, vine turistul şi face scuba-diving. Altele sunt scoase la suprafaţă. În SUA se acoperă cu o cupolă de sticlă, iar turiştii vin cu un mini-submarin şi se uită. Se pot face şi tuneluri sub apă, depinde de buget. Mai mult decât să găseşti un oraş subacvatic pentru a relansa turismul, nu mai e nimic. Am zis că băgăm bani de la noi pentru a continua, dar a venit criza şi nu s-a mai putut. O săptămână de cercetări costă minim 20 de mii de euro, fără a pune la socoteală instrumentele. Dar nu este normal ca o descoperire de genul ăsta să fie finanţată din buzunarul meu. Eu am fost de mic fascinat de această poveste, am citit despre asta”, a mai spus Jeno Szabo .

În aprilie 2007, câţiva scafandri români ajutaţi de colegi din Ungaria au început o expediţie pentru cercetarea subacvatică, dotaţi cu tehnologie de ultimă oră, similară celei care a dus la descoperirea Titanicului. Sonarele au detectat o “anomalie” ciudată în adâncurile apelor de lângă Mangalia.

La aproximativ 6 metri adâncime, sub nisipul de pe fundul mării, scafandrii au descoperit artefacte, pereţi, coloane şi străzi pavate. Au realizat că au găsit ceea ce căutau, vechiul oraş pierdut al Callatisului, întemeiat de greci la porunca oracolului din Delfi, pe locul unei aşezări getice.

Documentele Antichităţii lasă loc de interpretări în ceea ce priveşte data la care s-a pus temelia cetăţii. Deşi este menţionată în scrieri încă din sec. VI î.Hr, nu există dovezi arheologice mai vechi de sec. IV î.Hr. Cert este că oraşul cunoaşte o perioadă de înflorire rapidă, apoi decade o dată cu începutul erei noastre, însă prosperă din nou în decurs de câteva secole.

Nici data distrugerii cetăţii nu se ştie cu exactitate. Unele ipoteze susţin că o parte a oraşului s-a scufundat în urma unui cutremur, altele aveansează ideea că cetatea a fost înghiţită încet de ape, din cauza procesului de eroziune. Deşi toţi specialiştii în arheologie recunosc că o astfel de descoperire este fabuloasă şi afirmă că vestigiile scoase la lumină până acum pe ţărmul românesc atestă miracolul şi geniul arhitecturii greceşti, majoritatea se abţine să se pronunţe în lipsa văzutului cu propriii ochi.

În “Dialogurile” sale, Platon descrie civilizaţia în­flo­ritoare care popula At­lan­­ti­da, cu capitala la Po­sei­­do­nia. Continentul pier­dut a­vea o câmpie fertilă, cu ca­nale transversale şi un mun­­te nu foarte înalt, şanţuri de apă legate prin tu­neluri şi poduri, două izvoare – unul cu apă caldă şi unul cu apă rece – care ţâşneau din muntele prin­ci­pal, temple, cazarme, un hipodrom, săli de gim­nastică şi un majestuos palat regal. În pe­rioada ei în­floritoare, Atlantida era şi o temută forţă mi­li­tară, cu 1.200 de corăbii de război şi 10.000 de care de luptă, toate sub con­ducerea re­ge­lui Eve­nor.

Împre­u­nă cu regina sa, Leu­ci­pe, ei au a­vut o fată, pe nu­me Clito, care a de­venit, conform le­gen­dei, soţia lui Po­seidon. Fiului cel mare, Atlant, Po­seidon i-a dat în stăpânire regi­u­nea bogată centrală a Atlan­tidei, întinsă pe 160.000 kmp. În ur­ma unor mari cutremure şi inun­da­ţii, Atlantida s-a scufundat în mare într-o singură zi, şi de a­tunci a tot fost căutată de numeroşi istorici şi arheologi, apărând chiar “atlan­to­lo­gia”, ştiinţa care se ocupă de te­oriile privitoare la acest con­ti­nent, scrie formula-as.ro.

Marea Neagra explicata in 5 minute.

In acest filmulet veti vedea toate amanuntele explicate in detaliu ale Marii Negre in doar 5 minute. Vizionare placuta si fiti atenti!